Răspunsul pe scurt
Succesiunea la notar se face astfel: un moștenitor sau altă persoană interesată depune o cerere la notarul competent (stabilit după ultimul domiciliu al defunctului); notarul verifică registrele notariale, citează moștenitorii, primește actele și declarațiile lor, stabilește masa succesorală și calculează taxele. Dacă sunt îndeplinite condițiile legale, întocmește încheierea finală și eliberează certificatul de moștenitor.
Notarul competent
Succesiunea nu se poate dezbate la orice notar. Competența teritorială se stabilește în funcție de ultimul domiciliu al defunctului — locul unde s-a deschis moștenirea (Codul civil, art. 954) — nu în funcție de domiciliul moștenitorilor sau de locul în care se află bunurile.
{{COMPETENTA}}
Înainte de a deschide dosarul, notarul verifică în evidențele camerei notarilor dacă succesiunea nu a fost deja deschisă la un alt birou. Această verificare face parte din serviciile incluse în onorariu.
Deschiderea procedurii succesorale
Procedura începe la cererea oricărei persoane interesate: un moștenitor, un legatar, un creditor al defunctului sau al moștenitorilor. Ea poate porni și la sesizarea secretarului primăriei localității în care defunctul a avut ultimul domiciliu.
Cererea cuprinde, de regulă, datele defunctului, data decesului, ultimul domiciliu, persoanele care pot avea calitatea de moștenitor și bunurile cunoscute. Odată cu cererea, notarul poate percepe anticipat onorariul minim, care se scade din onorariul final.
Notarul verifică registrul național al testamentelor, registrul opțiunilor succesorale și registrul procedurilor succesorale, pentru a afla dacă defunctul a lăsat un testament, dacă un moștenitor a renunțat deja la moștenire și dacă procedura nu este deja în curs la un alt notar.
Etapele procedurii, pas cu pas
Ordinea de mai jos este cea obișnuită. Unele etape se parcurg simultan, iar într-un dosar simplu toate pot avea loc la aceeași întâlnire, după ce actele sunt complete.
-
Înregistrarea cererii și verificările preliminare
Notarul înregistrează dosarul, își verifică competența și consultă registrele naționale notariale.
-
Citarea moștenitorilor
Persoanele care pot avea vocație la moștenire sunt citate să se prezinte la un termen. Moștenitorii prezenți la depunerea cererii pot fi informați direct.
-
Depunerea actelor
Moștenitorii depun actele de stare civilă, actele de proprietate și celelalte documente. Lista completă a actelor.
-
Stabilirea moștenitorilor și a masei succesorale
Pe baza actelor, a declarațiilor și, la nevoie, a audierii martorilor, notarul stabilește cine sunt moștenitorii, ce cote le revin și ce bunuri și datorii cuprinde moștenirea. Moștenitorii declară valoarea bunurilor.
-
Declarațiile moștenitorilor și calculul taxelor
Se consemnează acceptarea sau renunțarea, se verifică situația fiscală a defunctului și se calculează onorariul și, dacă succesiunea se finalizează după doi ani, impozitul de 1%.
-
Încheierea finală și certificatul de moștenitor
Dacă sunt îndeplinite condițiile legale, notarul întocmește încheierea finală și, pe baza ei, eliberează certificatul de moștenitor.
Acceptarea și renunțarea la moștenire
Moștenirea se dobândește prin acceptare. Aceasta poate fi:
- expresă — când moștenitorul își însușește calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, de exemplu prin declarația dată la notar;
- tacită — când moștenitorul face un act pe care nu l-ar putea face decât ca moștenitor, de exemplu vinde un bun din moștenire sau îl folosește ca proprietar.
Unele acte nu valorează acceptare: actele de conservare, de supraveghere sau de administrare provizorie, ori plata cheltuielilor de înmormântare.
Renunțarea nu se prezumă: se face expres, prin declarație autentică la notar sau, pentru cei aflați în străinătate, la misiunea diplomatică ori oficiul consular al României, și se înscrie în registrul național notarial. Cel care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor.
Regula generală este că dreptul de a accepta moștenirea se exercită în termen de un an de la deschiderea moștenirii. Ce se întâmplă după acest termen este explicat în ghidul despre termene.
Certificatul de moștenitor
Certificatul de moștenitor arată cine sunt moștenitorii, cota fiecăruia și bunurile care alcătuiesc masa succesorală. Este documentul pe baza căruia moștenitorii își înscriu drepturile în cartea funciară, preiau sumele din bănci sau transcriu autovehiculele.
Certificatul face dovada calității de moștenitor și a drepturilor moștenitorilor până la anularea lui prin hotărâre judecătorească. O persoană care se consideră vătămată — de exemplu, un moștenitor omis — poate cere în instanță stabilirea drepturilor sale și anularea certificatului.
Alte certificate eliberate în procedura succesorală
- Certificatul de moștenitor suplimentar — se eliberează când, după finalizarea procedurii, se descoperă bunuri care nu au fost incluse în certificatul inițial.
- Certificatul de calitate de moștenitor — atestă doar calitatea de moștenitor și cotele, fără a enumera bunurile; poate fi util, de exemplu, pentru a obține informații despre bunurile defunctului.
- Certificatul de vacanță succesorală — se eliberează comunei, orașului sau municipiului când nu există moștenitori sau niciunul nu acceptă moștenirea.
- Certificatul european de moștenitor — pentru moșteniri cu elemente transfrontaliere în Uniunea Europeană.
Dacă există mai mulți moștenitori, certificatul îi arată coproprietari pe bunuri, în cotele lor. Împărțirea bunurilor — astfel încât fiecare să devină proprietar exclusiv al unor bunuri — se face prin partaj, la notar (dacă toți sunt de acord) sau în instanță. Detalii despre partaj.
Neînțelegeri între moștenitori și suspendarea procedurii
Notarul nu soluționează litigii. Dacă moștenitorii nu se înțeleg asupra calității de moștenitor, a cotelor sau a bunurilor din masa succesorală, notarul suspendă procedura și îi îndrumă să stabilească drepturile pe cale judecătorească. După rămânerea definitivă a hotărârii, procedura poate fi reluată la notar, pe baza ei, sau moștenirea poate fi stabilită direct de instanță.
Simpla absență a unui moștenitor nu înseamnă neînțelegere. Consecințele lipsei sale depind de faptul că a acceptat sau nu moștenirea în termen — explicate în ghidul despre moștenitori.
Cât durează succesiunea
Legea nu stabilește o durată pentru procedura succesorală notarială. În practică, durata depinde de:
- cât de repede se obțin actele — în special certificatele fiscale și actele de stare civilă;
- numărul moștenitorilor și disponibilitatea lor — citarea unui moștenitor absent sau aflat în străinătate presupune termene suplimentare;
- situația juridică a bunurilor — un imobil fără carte funciară sau cu acte incomplete cere lămuriri suplimentare;
- existența unui testament olograf, care trebuie mai întâi deschis și validat.
Când actele sunt complete și toți moștenitorii sunt prezenți și de acord, dezbaterea și eliberarea certificatului pot avea loc la aceeași întâlnire. Dacă termenul fiscal de doi ani se apropie, spuneți acest lucru notarului de la început: impozitul se evită numai dacă încheierea finală se întocmește în termen.
După eliberarea certificatului
- Cartea funciară. Dreptul moștenitorilor asupra imobilelor se intabulează pe baza certificatului. Cererea se poate depune prin notar.
- Băncile. Cu certificatul de moștenitor, fiecare moștenitor poate cere eliberarea sumelor din conturile defunctului, în cota sa.
- Autovehiculele. Moștenitorul transcrie vehiculul pe numele său; dacă sunt mai mulți moștenitori, este necesar de regulă un partaj sau o înțelegere între ei.
- Impozitele locale. Moștenitorii declară bunurile la autoritatea fiscală locală, în termenul prevăzut de Codul fiscal.
Întrebări frecvente despre procedură
Pot face succesiunea la orice notar?
Nu. Competența aparține notarului din circumscripția stabilită de lege în funcție de ultimul domiciliu al defunctului. Un certificat eliberat de un notar necompetent poate fi contestat.
Cine poate cere deschiderea succesiunii?
Orice persoană interesată: un moștenitor, un legatar sau un creditor. Procedura poate fi deschisă și la sesizarea secretarului primăriei de la ultimul domiciliu al defunctului.
Trebuie să merg la notar dacă defunctul nu a avut bunuri?
Dacă nu există bunuri, nu este necesar un certificat de moștenitor pentru transmiterea lor. Poate fi totuși util un certificat de calitate de moștenitor, de exemplu pentru a cere informații despre eventuale conturi sau drepturi ale defunctului.
Ce este încheierea finală?
Este actul prin care notarul finalizează procedura succesorală, stabilind moștenitorii, cotele și bunurile. Pe baza ei se eliberează certificatul de moștenitor. Data încheierii finale este cea care contează pentru termenul fiscal de doi ani.
Ce se întâmplă dacă descopăr ulterior un bun al defunctului?
Se cere un certificat de moștenitor suplimentar, pentru bunurile nou descoperite. Onorariul se calculează doar la valoarea acestora.
Surse și temei legal
- Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată — Secțiunea „Procedura succesorală” consultat la 18 noiembrie 2026
- Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată), Cartea a IV-a „Despre moștenire și liberalități” consultat la 18 noiembrie 2026
- Uniunea Națională a Notarilor Publici — Procedura succesorală consultat la 18 noiembrie 2026