Răspunsul pe scurt
Succesiunea se poate face și după doi ani de la deces. Singura consecință automată a depășirii celor doi ani este fiscală: moștenitorii plătesc un impozit de 1% calculat la valoarea imobilelor, după scăderea părții de datorii care le revine. Separat, termenul de un an pentru acceptarea moștenirii contează doar pentru moștenitorii care nu au acceptat moștenirea, nici expres, nici tacit.
Două termene care nu trebuie confundate
1 an — termenul de opțiune
- Este o regulă de drept civil (Codul civil).
- Privește dreptul fiecărui moștenitor de a accepta sau de a renunța la moștenire.
- Curge, de regulă, de la data decesului.
- Acceptarea poate fi și tacită, prin fapte.
2 ani — termenul fiscal
- Este o regulă de drept fiscal (Codul fiscal, art. 111 alin. 3).
- Privește numai impozitul pe imobilele moștenite.
- Curge de la data decesului și se raportează la data încheierii finale a procedurii.
- Depășirea lui nu afectează calitatea de moștenitor.
Termenul de opțiune succesorală de un an
Codul civil stabilește că dreptul de opțiune succesorală — dreptul de a accepta sau de a renunța la moștenire — se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii, adică de la data decesului (art. 1103 alin. 1).
În anumite situații, termenul curge de la o dată ulterioară (art. 1103 alin. 2): pentru copilul născut după deschiderea moștenirii, de la naștere; în cazul declarării judecătorești a morții, de la înregistrarea decesului, dacă moartea nu era cunoscută anterior; pentru legatarul dintr-un testament descoperit ulterior, de la data la care a cunoscut legatul; pentru succesibilul care nu a cunoscut legătura de rudenie, de la data la care a cunoscut-o. Regulile privind suspendarea și repunerea în termenul de prescripție se aplică și termenului de opțiune (art. 1103 alin. 3).
Ce se întâmplă după un an: prezumția de renunțare
Trecerea unui an nu înseamnă pierderea automată a moștenirii. Legea instituie o prezumție, care poate fi răsturnată prin dovada contrară:
„Este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat la moștenire succesibilul care, deși cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea lui de succesibil, nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală, prin acceptarea moștenirii sau renunțarea expresă la moștenire, în termenul de un an prevăzut la art. 1.103.” (Codul civil, art. 1112 alin. 1)
Prezumția operează, după împlinirea termenului, dacă succesibilul citat în condițiile legii nu face dovada că și-a exercitat opțiunea (art. 1112 alin. 2). În practică, întrebarea pentru fiecare moștenitor este: a acceptat moștenirea, expres sau tacit, în primul an? Dacă da, el rămâne moștenitor, oricât timp ar trece până la dezbaterea succesiunii la notar.
Cel care a renunțat expres își poate revoca renunțarea în cursul termenului de opțiune, dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili; revocarea valorează acceptare (art. 1123).
Acceptarea expresă și acceptarea tacită
Acceptarea poate fi expresă sau tacită (Codul civil, art. 1108):
- Expresă — când succesibilul își însușește explicit calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, de exemplu printr-o declarație dată la notar.
- Tacită — când succesibilul face un act sau un fapt pe care nu l-ar putea face decât în calitate de moștenitor: vinde sau închiriază un bun din moștenire, se comportă ca proprietar al locuinței defunctului, își asumă administrarea definitivă a bunurilor.
Valorează, de asemenea, acceptare cesiunea drepturilor succesorale și renunțarea în folosul anumitor moștenitori sau cu titlu oneros (art. 1110 alin. 1). În schimb, actele de conservare, de supraveghere și de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurări nu rezultă că succesibilul și-a însușit prin ele calitatea de moștenitor (art. 1110 alin. 3).
Acceptarea tacită se dovedește cu înscrisuri și martori. Dacă ceilalți moștenitori o contestă, notarul nu o poate tranșa, iar problema se soluționează în instanță. Moștenitorii care acceptă răspund pentru datoriile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia (art. 1114 alin. 2).
Termenul fiscal de doi ani și impozitul de 1%
Codul fiscal prevede că pentru moștenire nu se datorează impozit dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de doi ani de la data decesului. Dacă procedura nu este finalizată în acest termen, moștenitorii datorează un impozit de 1%, calculat la valoarea masei succesorale.
- Data care contează este data încheierii de finalizare a succesiunii, potrivit normelor metodologice. Simpla deschidere a dosarului în cei doi ani nu este suficientă.
- Baza impozitului este activul net imobiliar: valoarea imobilelor, după scăderea părții proporționale din datorii. Conturile, autovehiculele și celelalte bunuri mobile nu sunt impozitate.
- Valoarea imobilelor nu poate fi mai mică decât valoarea minimă din studiul de piață al camerei notarilor.
- Impozitul se calculează și se încasează de notar înainte de semnarea încheierii finale.
Cât costă în plus o succesiune făcută după doi ani
ExempluApartament evaluat la 350.000 lei, fără datorii. Dacă încheierea finală se întocmește în primii doi ani de la deces, impozitul este 0. Dacă se întocmește după doi ani, impozitul este de 1% × 350.000 = 3.500 lei, plătit în plus față de onorariul notarial (3.627,49 lei + arhivare + TVA), care rămâne același.
Calculul complet, cu datorii și cu alte bunuri, se poate face în calculatorul de costuri.
Succesiunea după 5, 10 sau 20 de ani
Legea nu stabilește un termen după care succesiunea nu mai poate fi dezbătută la notar. Ce se schimbă odată cu trecerea timpului:
| Timp scurs de la deces | Impozit pe imobile | Ce trebuie verificat |
|---|---|---|
| Sub 1 an | Nu | Termenul de opțiune este în curs; moștenitorii pot accepta sau renunța. |
| Între 1 și 2 ani | Nu, dacă încheierea finală se întocmește înainte de împlinirea a 2 ani | Cine a acceptat moștenirea în termen (expres sau tacit). |
| 2–5 ani | Da, 1% din activul net imobiliar | Acceptarea în termen; actele de stare civilă și de proprietate. |
| 10–20 de ani | Da, 1% | Eventuale succesiuni succesive (moștenitori decedați între timp), acte pierdute, schimbări în cartea funciară. |
| Deces înainte de 1 octombrie 2011 | Da, potrivit regulilor fiscale actuale | Se aplică vechiul Cod civil pentru cine moștenește și în ce cote. |
Cu cât trece mai mult timp, cu atât crește probabilitatea ca unii moștenitori să fi decedat între timp. În acest caz se dezbat succesiuni succesive: fiecare masă succesorală are propriul onorariu și propriul termen de doi ani, calculat de la data fiecărui deces.
Decese înainte de 1 octombrie 2011: vechiul Cod civil
Moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii (Legea nr. 71/2011, art. 91). Pentru un deces anterior datei de 1 octombrie 2011, cine moștenește, în ce cote și în ce termen trebuia acceptată moștenirea se stabilesc după Codul civil din 1864 și după legile speciale de atunci.
- Termenul de acceptare era de 6 luni de la deschiderea succesiunii (art. 700 din vechiul Cod civil), nu de un an. Și sub vechea reglementare acceptarea putea fi tacită.
- Drepturile soțului supraviețuitor erau reglementate de Legea nr. 319/1944: 1/4 alături de copii, 1/3 alături de părinți și frați, 1/2 alături numai de părinți sau numai de frați, 3/4 alături de ceilalți ascendenți sau colaterali până la gradul al IV-lea.
- Procedura se desfășoară astăzi după regulile actuale ale Legii nr. 36/1995, inclusiv cele privind competența.
- Impozitul: normele fiscale actuale socotesc termenul de doi ani de la deces și nu prevăd o excepție în funcție de vechimea decesului. Pentru decese foarte vechi, discutați cu notarul regimul fiscal aplicabil dosarului.
Pentru succesiunile foarte vechi, analiza juridică este mai complexă: trebuie stabilit cine trăia la data decesului, cine a acceptat în termenul de atunci și ce moștenitori au decedat între timp. Notarul o face pe baza actelor de stare civilă și a dovezilor de acceptare.
Ce faceți dacă au trecut ani de la deces
Stabiliți data decesului și ultimul domiciliu
Data decesului stabilește legea aplicabilă și calculul termenelor; ultimul domiciliu stabilește notarul competent.
Identificați moștenitorii, inclusiv pe cei decedați între timp
Pentru fiecare moștenitor decedat după defunct, pregătiți certificatul de deces și actele propriilor moștenitori.
Adunați dovezile acceptării
Dacă un moștenitor nu a dat o declarație în primul an, adunați dovezi ale acceptării tacite: folosirea locuinței ca proprietar, administrarea bunurilor, acte făcute în calitate de moștenitor.
Recuperați actele bunurilor
Actele vechi pot fi obținute în copie din arhiva notarului care le-a autentificat, din arhiva instanței sau de la oficiul de cadastru.
Calculați costul
Onorariul notarial nu depinde de vechimea succesiunii; impozitul de 1% pe imobile se adaugă după doi ani. Calculator.
Întrebări frecvente
Mai pot face succesiunea după 2 ani?
Da. Succesiunea se poate dezbate la notar și după doi ani de la deces. Diferența este impozitul de 1% pe imobile, calculat la activul net imobiliar.
Care este taxa pentru succesiune după 2 ani?
Impozitul este de 1% din valoarea imobilelor moștenite, după scăderea părții de datorii care le revine. La acesta se adaugă onorariul notarial obișnuit, arhivarea și TVA. Banii din conturi și autovehiculele nu sunt impozitate.
Pierd moștenirea dacă nu am făcut succesiunea într-un an?
Nu, dacă ați acceptat moștenirea în termen, expres sau tacit — de exemplu, ați folosit locuința ca proprietar. Termenul de un an privește exercitarea dreptului de a accepta, nu dezbaterea succesiunii la notar.
Termenul de 2 ani se socotește până la data depunerii cererii?
Nu. Pentru impozit contează data încheierii finale a procedurii succesorale. Dacă termenul se apropie, anunțați notarul de la început, ca actele să fie complete la timp.
Cum se face succesiunea după 20 de ani?
La fel ca orice succesiune, la notarul competent după ultimul domiciliu al defunctului. De regulă trebuie dovedită acceptarea în termen, se dezbat și succesiunile moștenitorilor decedați între timp, iar pentru imobile se plătește impozitul de 1%. Pentru decesele dinainte de 1 octombrie 2011 se aplică vechiul Cod civil.
Surse și temei legal
- Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată), Cartea a IV-a „Despre moștenire și liberalități”, art. 953–1163 — forma consolidată la 3 mai 2026 consultat la 18 noiembrie 2026
- Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, art. 91 (text reprodus în „Noul Cod civil. Comentarii, doctrină și jurisprudență”, vol. II, Ed. Hamangiu — extras public) consultat la 18 noiembrie 2026
- Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), art. 111 — Impozitul pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal (forma consolidată) consultat la 18 noiembrie 2026
- Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (H.G. nr. 1/2016), pct. 33 — normele la art. 111 (ediția adnotată ANAF) consultat la 18 noiembrie 2026
- Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată — art. 15 și art. 103–120 (procedura succesorală), forma consolidată la 6 decembrie 2024, inclusiv modificările aduse prin Legea nr. 301/2024 consultat la 18 noiembrie 2026